Pe acest traseu, au fost identificate următoarele obiective de interes:
Traseu V GAL Ținutul Zimbrilor
Mănăstirea Horaița – Izvorul Tămăduirii ‐ Mănăstirea Horăicioara
Traseul are o lungime de aproximativ 1.8 km.
1. Mănăstirea Horaița
Coordonate: N47.058506°, E26.281180°
La 6 Km de şoseaua Crăcăoanilor, ce leagă oraşele Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ, la capătul pitoreştii văi a pârâului cu acelaşi nume, într-o poiană la 660 m altitudine, se găseşte mănăstirea Horaiţa care a luat fiinţă în prima jumătate a sec. XIX. Între anii 1822-1824, cuviosul părinte Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr cu metania din mănăstirea Neamţ, cu binecuvântarea şi aportul substanţial al Mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842) al Moldovei, în urma unei revelaţii dumnezeieşti, ridica prima biserică – din lemn – a mănăstirii cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Înfiinţarea şi consolidarea mănăstirii au fost sprijinite şi de domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) şi Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei.
Denumirea mănăstirii, „Horaiţa”, provine de la numele marilor proprietari de pământ în stăpânirea cărora intrau comuna Crăcăoani şi împrejurilmile, şi anume Goraeti.
Părintele Irinarh, principalul ctitor al mănăstirii, este hirotesit arhimandrit şi devine primul stareţ al mănăstirii pe care o va conduce până la anul 1837, adunând în jurul său ca la 70 de vieţuitori.
În evoluţia arhitecturii moldoveneşti, biserica mănăstirii Horaiţa, ca stil, este unică, aici fiind prezente elemente din arhitectura romano-bizantină cu influenţe ruseşti caracteristice fiind cele 8 turle care care fac trimitere la veșnicia Bisericii.
2. Izvorul Tămăduirii
Coordonate: N47.052458°, E26.268443°
Pentru că sufereau datorită lipsei de apă, călugării de Horăicioara, s-au zăvorât în bordeie și au ţinut post negru timp de 40 de zile, rugându-se neîncetat. Dumnezeu le-a ajutat, iar în a patruzecea zi primul monah care a ieșit din bordei a văzut-o pe Maica Domnului lovind cu toiagul chiar în locul unde este astăzi izvorul. Minunea s-a întâmplat la începutul secolului al XIX-lea.
Urmare a numeroaselor vindecări, a fost denumit, întemeiat, cu numele de ”Izvorul Tămăduirii”. Mai este cunoscut ca „izvorul nesecat al minunilor Maicii Domnului” de la Horaicioara. Anual, de la Mănăstirea Horaița, are un loc un pelerinaj prin care credincioșii însoțesc , prin pădure, icoana Maicii Domnului ”Izbăvitoarea de secetă” pentru a ajunge la Izvorul Tămăduirii.
3. Mănăstirea Horăicioara
Coordonate: N47.052885°, E26.267994°
În pădurile masivului Stânişoarei, la 900 de metri altitudine, la o distanţă de aproape un kilometru de urcuş pe versantul muntos dinspre nord-estul Mănăstirii Horaiţa, se ridică Mănăstirea Horăicioara (numită de localnici și Horaiţa din deal sau Horaiţa Veche).
„Un adevărat cuib de vulturi aninat în crăpătura unei stânci aeriene”, după cum spunea Calistrat Hogaş, aşezământul de la Horăicioara a fost înființat, potrivit tradiției, în anul 1466, din porunca Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. În anul 1480, arhimandritul Chiriac a ridicat prima biserică din lemn cu hramul „Buna Vestire”.
În 1868, în locul vechii biserici, arhimandritul Ermoghen Buhuș a ridicat o nouă biserică, de data aceasta din piatră, iar pe 20 octombrie a aceluiași an arhiereul Isaia, vicar al Episcopiei Romanului, a sfinţit biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii.
În octombrie 2007, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, așezământul de la Horăicioara a fost ridicat la rang de mănăstire.