Pe acest traseu, au fost identificate următoarele obiective de interes:
Traseu IV GAL Ținutul Zimbrilor
Mănăstirea Secu ‐ Mănăstirea Sihăstria ‐ peștera Sf. Teodora ‐ Mănăstirea Sihla ‐ Mănăstirea Agapia Veche ‐ Mănăstirea Agapia Noua ‐ Pădurea de Argint ‐ Mănăstirea Văratec
Traseul are o lungime de aproximativ 34 km.
1. Mănăstirea Secu
Coordonate: N47.200129°, E26.184085°
Mănăstirea Secu datează de prin anul 1560 datorită monahului Zosima, care s-a instalat aici cu câţiva călugări. Pe atunci această înjghebare purta numele de Schitul lui Zosima. În 1599 vornicul Nestor Ureche şi soţia sa, Mitrofana, au zidit biserică de piatră care a fost sfinţită la 5 octombrie 1602. Înăuntrul bisericii se află mormântul ctitorilor şi al mitropolitului Varlaam, unul din cei mai devotaţi slujitori ai lui Vasile Lupu. În beciurile vechi ale chiliilor de lăngă clopotniţă, au fost măcelăriţi de turci, la 1821, cei 150 de eterişti greci conduşi de căpitanii Iordache şi Farmachi, care-şi căutaseră aici adăpost împotriva urmăritorilor turci.
Mănăstirea a fost refăcută, dar a mai suferit două nenorociri, arzând mare parte din ea. În 1844, după ultimul incendiu, a fost refăcută în timpul stareţului Ilarie. În colţul de sud-vest al patrulaterului ce înconjoară biserica, se află o bisericuţă veche, zidită în 1530 de Petru Rareş şi îngrădită cu zid de Doamna Elena şi fiii săi în 1550.
Într-o vreme, această mănăstire adăpostea 400 de călugări, dar numărul acestora a scazut în timp. În apropierea aşezământului este situat Schitul Bunavestire – Nifon – Comuna Vânători Neamt, aşezământul de călugări, fondat după 1990.
2. Mănăstirea Sihăstria
Coordonate: N47.175671°, E26.168077°
Mănăstirea Sihăstria a fost construită pe la mijlocul secolului al 18 –lea ca schit al Mănăstirii Secu. Fondatorul a fost Ghedeon, episcop la Huşi, care a completat construcţia bisericii (care a fost construită din lemn), cu un grup de chilii mănăstireşti şi o clopotniţă în 1655.
În 1799, când Mănăstirea Neamţ era condusă de Paisie Velicikovski, Sihăstria devine subordonată acesteia.
În 1821 turcii dau foc mănăstirii în timpul luptei cu Eteria. Trei ani mai târziu (în 1824), biserica a fost reconstruită din cărămizi şi pietre de râu. În acelaşi timp, s-au ridicat pereţi înalţi în toate cele 4 părţi ale bisericii, cât şi 2 turnuri care îi dau aspectul unei fortăreţe.
3. Peștera Sf. Teodora
Coordonate: N47.150132°, E26.179496°
Nu departe de Schitul Sihla se află peştera Maicii Teodora, o pustnică trăitoare în aceste părţi spre sfârşitul secolului al 17-lea şi începutul secolului al 18-lea. În tinereţea sa ea a fost măritată, apoi s-a retras către Mănăstirea Varzareşti (care este situată în Munţii Vrancei) unde si-a depus jurămintele religioase.
Mai târziu, a părăsit mănăstirea şi a dus o viaţă de pustnicie, într-o peşteră din pădurile Mănăstirii Sihla, hrănindu-se doar cu ceea ce îi oferea pădurea.
În memoria puterilor sale spirituale ca un cucernici omagiu adus extraordinarei sale vieţi şi credinţei puternice, s-a construit în 1725 Schitul Sihla. În iunie 1992 Sinodul Sfânt al Bisericii Ortodoxe Române o canonizează Sfanta Teodora de la Sihla, sărbătorită în Calendarul Creştin Ortodox pe data de 7 august.
4. Mănăstirea Sihla
Coordonate: N47.148517°, E26.181038°
Locaşul mănăstiresc a fost fondat în 1730, biserica a fost construită din lemn în 1813. Ziua hrămuirii este “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. În imediata vecinătate a bisericii schitului, sub o stâncă, se află biserica ”Dintr-un lemn”, la care ziua hrămuirii este “Transfigurarea” şi care a fost construită în timpul domniei voievodului Ioniţa Cantacuzino în anul 1763.
5. Mănăstirea Agapia Veche
Coordonate: N47.180004°, E26.218634°
Schitul Agapia („Vechea Agapia” sau„Agapia din deal”), a fost succesiv fondat între secolul al 14-lea şi secolul al 17-lea de stareţul Agapie, voievodul Petru Rareş şi prinţesa Anastasia. A fost reconstruit în întregime între 1990-1994 folosindu-se grindă groasă de pin, clopotniţa rămânând originală. De aici, pe poteci de munţe se poate ajunge la Mănăstirea Secu şi Mănăstirea Sihăstria.
6. Mănăstirea Agapia Noua
Coordonate: N47.170382°, E26.235902°
Actuala aşezare a Mănăstirii Agapia a fost aleasă în secolul al 17-lea.Un număr de călugări care au trăit la vechiul schit Agapia, situat la 2 kilometri mai sus, au construit o mică biserică din lemn („Sfântul Ioan Teologul”). O inscripţie slavonă deasupra intrării certifică că această biserică a fost construită între 1642 şi 1644 de faimosul architect Ionasc Ctisi Constantinopolitanul.
De-a lungul istoriei va fi jefuita de turci şi tătari, chiar transformată în grajd de către polonezii (1680) aflaţi sub conducerea lui Ioan Sobieski. La mijlocul secolului al 19–lea se face prima renovare integrală a principalei biserici, cu care ocazie Nicolae Grigorescu face pictura interioară, dupa aceasta, biserica aratănd ca o clădire tipică neoclasicismului.
Mănăstirea are o biblioteca cu cărţi foarte vechi şi un muzeu cu artă medievală religioasă. Pot fi găsite, de exemplu, icoane vechi ca Icoana Maicii Domnului din Hodigitria din secolul al 14-lea. Datorită numărului de maici este una din cele mai mari mănăstiri din lumea ortodoxa. Pe lângă satul mănăstiresc, se poate vizita casa memorială a lui Alexandru Vlahuţă.
7. Pădurea de Argint
Coordonate: N47.144526°, E26.283241°
Pădurea de Argint este situată pe teritoriul comunei Agapia lânga sediul Ocolului Silvic Văratec, pe terasa inferioara a Topoliței, la altitudinea de 540 m. Pădurea de Argint este un arboret de mesteacăn, având arborii cei mai batrâni cu vârsta de peste 100 ani dar padurea este completata și cu arbori de 20 și 50 ani. Are o suprafață de 2,4 ha, fiind o rezervație de tip mixt, forestiera si peisagistica.
De frumusețea acestei păduri amintește poetul național Mihai Eminescu atunci când, în desele perindări prin această zonă de un pitoresc deosebit, a scris nemuritoarele versuri inspirate din drumețiile sale alături de poeta Veronica Micle, înmormântată nu departe de aceasta minune albă.
8. Mănăstirea Văratec
Coordonate: N47.140090°, E26.269932°
A fost fondată de măicuţa Olimpiada în 1785, dar biserica actuală a fost construită din piatră în 1812. Cele două turle identice sub formă de clopot sunt o caracteristică a mănăstirii. Pictura din interior datează din secolul al 19-lea, în stil neo-bizantin, catapeteasma a fost sculptată din lemn de tisă.
În apropiere se afla Biserica Sf. Ioan Botezatorul (1844) şi alături de aceasta mormântul poetei Veronica Micle. Acest monument architectural are o biblioteca cu cărţi foarte vechi şi un muzeu cu artă medievală religioasă.
Astăzi este cea mai mare mănăstire din lumea ortodoxă (mai mult de 400 de călugăriţe), în jurul mănăstirii existând un sat mănăstiresc, locuit doar de măicuţe. În apropierea satului mănăstiresc există 2 faimoase rezervaţii naturale: „Pădurea de Argint” şi „Codrii de Aramă”.